Hagia Sophia – UNESCO Heritage

Patrimoniu Imobil, UNESCO Heritage , , , ,

Hagia Sophia – Istanbul
Biserica Sf. Sofia (Hagia Sophia) face parte din Patrimoniul Cultural Mondial – UNESCO, împreună cu întreaga zonă istorică a Istanbulului.
Ea reprezintă un reper important al artei bizantine din perioada iustiniană, devenind model pentru o întreagă familie de biserici şi, mai târziu, moschei.
A fost reconstruită în timpul lui Justinian (între anii 532-537) pe locul unde mai fuseseră ridicate două biserici, prima de Constantin cel Mare (325) iar a doua de Teodosiu al II-lea (415), ambele fiind distruse în urma unor incendii.
După cucerirea oraşului Constantinopole (azi, Istanbul) de către sultanul Mehmet al II-lea (1453), biserica Sf. Sofia a fost transformată în moschee, adăugându-se în decurs de două secole cele 4 minarete.
Ultima slujbă ortodoxă a fost oficiată în 29 mai 1453, cu puțin timp înainte ca turcii să cucerească Constantinopolul iar prima rugăciune musulmană a avut loc vineri, 1 iunie 1453.
În momentul transformării bisericii în moschee mozaicurile inițiale, cu reprezentări specifice creștinismului, au fost acoperite cu tencuială. 
Biserica Sf. Sofia a început să funcționeze ca muzeu în anul 1935, după formarea statului modern turc de către Mustafa Kemal Atatürk. Ulterior acestui moment au început să fie recuperate mozaicurile, prin îndepărtarea tencuielii și restaurarea lor de către echipe de specialiști. O parte dintre mozaicurile inițiale, în special cele din registrul superior, au fost recuperate parțial.
Fiind recunoscută ca monument de mare valoare istorică și arhitectonică, Hagia Sophia a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO în 1985, împreună cu întregul centru istoric al Istanbulului.
În iulie 2020 Consiliul de Stat al Turciei a decis că transformarea Hagiei Sophia în muzeu ar fi fost ilegală și la scurt timp s-a anunțat că muzeul va fi reconvertit în moschee, stârnind numeroase critici din partea reprezentanților UNESCO, dar și a unor state cu religie ortodoxă, pentru care Basilica Sf. Sofia din Istanbul reprezintă un reper al patrimoniului religios bizantin. Astfel, Hagia Sofia a redevenit moschee iar mozaicurile restaurate cu multă trudă, în decursul ultimilor decenii, au fost acoperite cu perdele. Prima rugăciune musulmană a avut loc vineri 24 iulie 2020 și a adunat mii de participanți, inclusiv președintele Recep Tayyip Erdoğan. 

Mozaicul din absida altarului

Pe bolta absidei estice, unde se afla altarul, se observă mozaicul care o înfățișează pe Fecioara Maria cu pruncul Isus în brațe, șezând pe un tron bogat ornamentat. În această zonă se află o inscripție din sec. X, care amintește de perioada iconoclastă și din care deducem că acest mozaic a suferit deteriorări pe parcursul sec. IX, fiind refăcut în sec. X.

Mozaicurile votive  

1. Împăratul Constantin al IX-lea și împărăteasa Zoe alături de Isus Hristos

Primul mozaic de la Sf. Sofia îl înfățișează pe Isus Hristos așezat între împărăteasa Zoe (1028-1050) și împăratul Constantin Monomahul (1042-1055). Isus Hristos este înveșmântat într-o tunică de aur și o mantie albastră, este așezat pe un tron și ține în mâna stângă un codex iar cu dreapta face semnul binecuvântării.
Împărăteasa Zoe îi întinde lui Hristos un pergament răsucit enumerând daniile pe care le făcuse Sfintei Sofia. Al treilea soț al împărătesei Zoe, Constantin Monomahul, oferă un apocombion – o pungă plină cu 3 kg de monede de aur.
Deasupra nimburilor celor doi împărați scrie „Zoe, preacredincioasa augusta” respectiv „Constantinos, preacredincios împărat în Cristos Dumnezeu, bazileu al romeilor, monomah”.
Suveranii sunt în ținute de ceremonie, bogat împodobite. Nimbul din jurul capului indică caracterul sfânt al împăraților bizantini.
Este sugerată ideea judecății divine, împărații sunt judecați după binefacerile lor. Ofrandele prezentate sunt dovada că împăratul a respectat învățămintele creștine și își datorează alegerea ca suveran al romeilor conduitei creștine corespunzătoare.
În acest panou împărăteasa Zoe porphyrogenetă este cu al treilea soț. Prin intermediul ei Constantin ajunge la tron. Pentru prima oară împărăteasa este pe același panou cu împăratul. Din examinarea mozaicului reiese că numele lui Constantin Monomahul și capetele celor trei personaje au fost refăcute, după ce împărăteasa Zoe s-a întors din exilul în care a fost trimisă de Mihail al V-lea. În varianta inițială a mozaicului apărea primul soț al împărătesei.
Veșmintele împăratului și ale împărătesei sunt lipsite de fluiditate, fiind încărcate de pietre prețioase. În schimb. haina lui Hristos dă senzația de suplețe, așezându-se în cute și pliuri.

2.  Împăratul Ioan al II-lea Comnenul și împărăteasa Irina alături de Fecioara Maria cu pruncul Isus în brațe

Acest mozaic înfățișează suveranii alături de Fecioara Maria și pruncul Isus. În dreptul împăratului Ioan al II-lea Comnenul este scris Ioan în Hristos Dumnezeu, credincios împărat porphyrogenet, bazileu al romeilor. Porphyrogenetul era cel născut în camera de purpură. Împăratul are în mână o pungă cu 3 kg de monede din aur oferind un apocombion Fecioarei Maria. În partea cealaltă a Fecioarei Maria, unde se află Împărăteasa Irina, fiica regelui Ladislau, este scris Irina, preacredincioasă augustă. Împărăteasa ține în mâini un pergament cu donațiile făcute bisericii. Suveranii sunt în ținute de ceremonie, bogat împodobite. Împărăteasa are fața palidă, paloarea fiind scoasă în evidență prin prin fardul roșu din obraz. Are părul blond, împletit după moda occidentală. Specificul fizionomiei împărătesei este puternic subliniat în mozaic cunoscut fiind faptul că bizantinii apreciau în mod deosebit tenul alb și părul blond al occidentalilor. În total contrast cu chipul împărătesei este cel al împăratului, căruia i atribuise denumirea de maurul, având tenul mai închis la culoare.

Dacă în mozaicul precedent era pentru prima dată când împărăteasa apărea alături de împărat într-un panou votiv, la acest al doilea mozaic este pentru prima dată când împărăteasa este la același nivel cu împăratul.

Pentru a duce daruri bisericii, basileul (împăratul) trebuia să îmbrace haina de ceremonie. La intrarea în biserică depunea o pungă cu aur pentru clerul bisericii și pentru săraci. Apoi primea de la patriarh coroana imperială pe care o așeza pe cap. Era tămâiat și uns cu mir. După această purificare oferea patriarhului apocombionul.

Fotografii: Lucica Brad Paraschivescu / martie 2020