Etnografia a fost de cele mai multe ori considerată unealta mai rudimentară a Etnologiei, unii specialiști considerând că ea vorbește la un nivel destul de primar despre comunități și popoare. Totuși, nu cred că este greșit să spunem că Etnografia se află la baza teoriilor pe care se fundamentează studiile culturale și chiar cele sociale și că ea este, în primul rând, expresia unui anumit context cultural, în care se întrepătrund detalii de ordin social, economic, religios și chiar politic. 

 Obiectul etnografic a reprezentat o marcă locală specifică, fiind văzut și  asumat ca bun al întregii comunități.  Prin particularitățile sale obiectul etnografic exprimă detalii importante despre viața celor care l-au creat. El nu trebuie perceput doar la un nivel vizual și descriptiv pentru că de regulă, mai ales în cazul obiectelor vechi, el este rezultatul exploatării habitatului natural despre care vorbeam în materialul din pagina precedentă.   Minimalizarea importanței și statutului obiectului etnografic, prin transformarea lui într-o marfă,  a făcut ca astăzi el să fie privit doar ca un cumul de simboluri, cromatici, tehnici și materiale, fiind rupt de contextul în care a fost creat. 

Lucia Brad – martie 2018