de Lucia Brad – Paraschivescu

Plecând de la ideea că un habitat natural generează un mod de viață specific, în funcție de condițiile și resursele naturale pe care le oferă, putem spune că modelele culturale se formează în urma amprentării și modelării habitatului de către locuitorii săi. Altfel spus, comunitățile umane și-au creat de-a lungul timpului, prin transmiterea unor practici, cutume, tehnici și îndeletniciri din generație în generație, modele de societăți ce pot fi numite Modele Culturale.

Timp de mai bine de o sută de ani, odată cu modernismul și ultramodernismul, vechile modele culturale au fost marginalizate, creându-se ideea că aderarea comunităților la o cultură tradițională poate aduce deservicii progresului tehnologic și științific. Definitorii pentru această etapă sunt accentuarea controlului statului asupra populației, prin măsuri de identificare și numărare (crearea actelor de identitate, recensămintele, politicile sociale), precum și eficientizarea muncii prin introducerea producției în serie, bazată pe eșalonarea procesului de fabricație în faze de lucru, și preluată de toate societățile moderne. Rezultatul final al acestui model de producție nu a fost doar transformarea omului într-un robot uman ci și dispariția breslelor meșteșugărești.

După zeci de ani, în care omenirea a privit spre viitor cu speranță și încredere, ne aflăm astăzi într-un moment în care tot mai mulți oameni își îndreaptă privirea spre trecut, căutând în moștenirea culturală resurse, spirituale dar și materiale, care să-i ajute să depășească atât deziluzia și stresul provocate de stilul de viață contemporan dar și presiunea pe care statul modern o exercită asupra cetățenilor săi, prin politicile sociale și fiscale impuse.

În acest context multe dintre meșteșugurile tradiționale au reînviat, unele fiind practicate din plăcere, chiar în scop terapeutic, altele din considerente pur economice. Oricum ar fi, revalorizarea moștenirii culturale este în mod clar una dintre principalele direcții spre care se îndreaptă societățile contemporane. Multe dintre domeniile de activitate actuale își caută sursele de inspirație în diferite culturi populare, mergând pe diverse paliere temporale.

Peste tot în lume se încearcă revalorizarea și valorificarea potențialului cultural local, regional sau național. Iar acolo unde resursele culturale sunt sărace sau lipsesc, ele sunt inventate sau redimensionate.  Deloc de neglijat sunt zonele rurale tradiționale precum și peisajele naturale unice, pentru care există un mare interes și în jurul cărora s-au dezvoltat adevărate industrii locale.